joi, 31 decembrie 2009
2009 -> 2010
vineri, 25 decembrie 2009
Can't take it.
miercuri, 23 decembrie 2009
christmass :x
it's all about the game
Aproape mereu barbatii si femeile se chinuesc intre ei. Si din asta pot naste tot felul de vieti agitate, frustrate, nebune...oricum numai nu plictisite. Si pot face asta din iubire, din ura, din mandrie, doar de dragul jocului.... . Si femeile si barbatii o fac . Dar fiecare in mod diferit si tot timpul.
Femeile se pricep nativ sa te faca sa-ti doresti ce vor ele sa-ti doresti. Si barbatii se pricep incredibil de bine sa te faca sa te gandesti la ei. Uneori nici nu-si dau seama ca o fac si alteori chiar nu o fac. Pe ei ii chinuie trupul, iar pe noi mintea. Si fiecare stie asta despre celalalt.Atunci cand se-ntampla invers, femeia care iubeste mai mult cu trupul nu-i decat o femeie ratata iar barbatul care iubeste mai mult cu mintea e si el tot o femeie ratata. Nu ai putere asupra unei femei care stie cat sa se gandeasca. Nu ai putere asupra unui barbat care stie cat sa-si doreasca.
Oare e totul doar un joc ?
luni, 21 decembrie 2009
what else is there?
i don't want it anymore. i don't want it.
either it stays or it leaves. not both. i can't handle it.
sâmbătă, 19 decembrie 2009
around..
marți, 15 decembrie 2009
L'aveu
Where is the hope in all of this? I can’t seem to find it. Every time it lets me down with no trace. I’m not going to wish for anything ever again.
He faded away today. Although his smile is still here inside my mind, I have to let it go.
It’s allright.
Garou - L'aveu
sâmbătă, 12 decembrie 2009
Butterflies
It’s snowing.
For the first time this year. I love it when it snows. It calms me down and it makes me wanna smile all the time.
Back to work after a week of break. It’s all the same.
and then my mind takes its way… smart, sweet and mysterious, makes me feel weird in a good way , can’t look into his eyes…
vineri, 11 decembrie 2009
multe.
Ganduri de ascuns
Oameni de uitat
Pe foaie, randuri de pus
De gand sa rasplatesc parintii pentru efortul depus
Si nu stiu ce am, cand ma blochez privind in ochii unei fete
Am doua maini stangi si ma simt lovit de doua trepte
Am de urcat trepte,
Pete de sters,
Supradoza de stres
Acelasi chin spus in alt vers
Iar lumea are un alt mers
Care mie imi scapa
Am nevoie de dragoste cum are desertul de apa
In mine port o epava
Cateodata, in priviri am otrava
Si furia ma face sa simt prin vene cum imi curge lava
De multe ori mi-e frica
Am senzatia ca totul pica
Si nu gasesc nici o solutie
Imi inchid ochii si-mi spun "Esecul nu intra in discutie"
Am invatat ca uiti adevarul daca tot minti
Ca totul se reduce la ce simti
Am gasit forta sa merg mai departe
Cand m-am gandit ca vom deveni din copii parinti
Si privesc in gol
La scoala, fumez pe hol
Ma fascineaza modul in care se imprastie fumul
Convins ca duce undeva imi urmez drumul
Si mai am o problema
Nu ma pot detasa
Hm, asta e
Am tot ce am spus mai sus si e bine asa
joi, 10 decembrie 2009
Do you read me?
Ma gandesc la atatea lucruri si nu reusesc sa-mi fac ordine din ele. Nu stiu de la care sa incep si la care sa termin, si ajung sa nu mai incep.
Cateodata simt nevoia sa scriu, si nu-mi pot gasi cele mai bune cuvinte pentru a exprima exact ceea ce vreau sa transmit, ceea ce simt. Si atunci prefer sa nu mai scriu.
Prefer sa vorbesc cu o persoana care nu ma cunoaste, din cauza faptului ca oamenii judeca, involuntar sau nu.
10 decembrie 2009, o alta zi in care nu am realizat nimic.
Do you read me?
miercuri, 9 decembrie 2009
empire state of mind...
I hate everything about me today. I hate myself totally. I can’t recognize myself in the mirror, inside or outside. I used to love doing things, enjoy the simple things, I used to walk outside, sit on a bench and write whatever about the people that just passed by , or about the emotions sent by a leaf, take photos . I used to be free… and now that I’m free, I’m actually not.
I hate the fact that I don’t have time to read, to write more, to do whatever. I hate the fact that I stand at the point where I ask myself if this is really who I am and what I want to do.
Everything seems to go bad, and I’m useless because I can’t do anything to change it. I guess I’m not that strong as I thought. I’m tired of having to do the things that I have to do and none of the things I want to.
I want to go anywhere but here, I want a new start. A new life.
Why am I stuck here?
I’m a mess.